Am o relatie personala cu saracia. Pana de curand am suferit de saracie. Nu de saracia aceea lucie, ascutia, ci de o saracie statuta si, daca e sa fiu sincer, emasculanta, cel putin pentru perioada de sfarsit al anilor ’90 si inceput al anilor 2000, cand nu iesisem inca din cartier si unde succesul la pustioace se numara pe cusaturile sepcilor purtate (9 cusaturi insemna ca e originala).
Nu am invatat nimic de la saracie. Poate doar faptul ca poti trai cu tine (si, mai tarziu, cu ele) si daca ai doar doua perechi de blugi. Recomand totusi cel putin 12 tricouri si 10 camasi. Un sacou e suficient. Dar ma las purtat de val.
Nu sunt singurul care are o relatie persoanla cu saracia. Romania este in exact in situatia mea. Am ramas uimit sa citesc intr-un studiu al lui Gabriel Andreescu referitor la extremismul din Romania ca pana prin 2000, 40% din romani traiau cu mai putin de 4 dolari pe zi. Si mi-am amintit de bucuria tatalui meu din 1994 cand s-a angajat la firma la care lucreaza si acum pe fabulosul salariu la vremea aceea de 100 de dolari pe luna.
Dar ce se intampla cand un popor e sarac? Creste numarul manifestarilor nationaliste (se pare ca trecutul glorios face prezentul de rahat sa para mai usor de trecut) si, odata cu el, creste si numarul manifestarilor xenofobe (oare ura pentru celalalt indulceste dezamagirea de sine?). Creste si vigilenta oamenilor fata de abaterile celor de la putere, dar, la noi cel putin, asta se manifesta printr-un abandon al solutiilor si idealurilor democratice ("unde esti tu Tepes Doamne", "n-am cu cine sa votez, toti fura"). Si bucla se inchide cu momirea electoratului comatos prin hranirea apetitului lui pentru violenta cu un discurs nationalist si extremist (in 2000 Vadim a ajuns in turul 2 si se pare ca, loviti de criza, la anul voturile vor fi ademenite cu ura fata de maghiari si romi).
As vrea sa inchei cu indemnul dat de senatorul Toni Grebla in timpul unei vizite de studiu a unei delegatii de inalti oficiali armeni veniti sa vada realizarile Romaniei in ceea ce priveste legislatia referitoare la conflictul de interese: “Sfatul meu este sa faceti tot ce puteti ca sa aveti crestere economica. Cand economia merge bine, nu se mai uita nimeni la faptele de coruptie”.
Mai multe despre saracie puteti afla de la Madama de Pica, I'm Not Blue Today, It's always the little guy si Codru. Si inchei ca la leapsa - esti!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereeh, tot la poezii-mi sta gandul: "la trecutu-ti mare, mare viitor!" "pentru ca nici nu stiti ce pierdeti" ;) / :(
RăspundețiȘtergere