Saptamana asta am intarziat. Cam 24 de ore, dar deh, sper sa fiu inteles de colegii Codru, Madama de pica, Not Blue Today, Pe bicicleta, Little Guy si Radu da cu bass-ul. Ieri au cantat Crossroad (care din nou n-au reusit sa-mi dea un link bun) si Aria Urbana. Dar despre asta intr-o postare viitoare. Tema saptamanii a fost ONG-ist, activist, expert sau revoltat.
Nu de revoltati ducem lipsa. Revoltatii se gasesc peste tot. Cred ca 9 din 10 oameni sunt revoltati, iar 9 din 10 oameni care nu sunt revoltati sunt functionari publici. Inalti. A caror lipsa de revolta dureaza, in functie de inaltime, cam cat dureaza si guvernarea care i-a investit. Iar revolta viceversa.
Cei mai multi dintre revoltati se revolta pasiv. Nu merg la vot, nu mai au speranta, nu ar lupta decat pentru un salariu ok (si unii dintre ei nici nu pot spera la mai mult).
Si sunt si multi ONG-isti de tipul asta. Care duc greul in linia I. Vorbesc aici de serviciile sociale care in RO sunt asigurate in proportie de 40 si ceva la suta de ONG-uri. De oamenii din ONG-uri care, intr-o mare masura, se duc la serviciu pentru un salariu. Pentru ca au terminat o facultate de asistenta sociala, sau de psihologie, sau mai stiu eu de ce anume, si care la stat ar castiga 800 de lei pe luna. Si e bine ca exista acesti ONG-isti.
Dar mai sunt si (frumosii) nebuni, exaltatii care incearca sa schimbe ceva la modul sistemic: activistii. Si ei sunt tot ONG-isti. Dar din cei care au un plan, sau macar un vis. Din cei care iau atitudine nu (doar) salariu. Din cei care au in spate 10, 15, 50 de experti (nu 10.000 cat ne promitea CDR-ul in '96). Experti ca vor sa schimbe ceva, nu sa primeasca un post caldut. Experti care dorm si 3 ore pe noapte pentru ca daca ei nu fac, atunci cine?
De cele mai multe ori activistii sunt greu de recunoscut pe strada. Nu predica in troleibuze, se imbraca ingrijit (adica au grija cand se imbraca) si cu siguranta nu sar la bataie cand vad jandarmi sau echipaje de politie. Nici macar atunci cand aud franturi de conversatie in care vreun gigel mictioneaza pe credintele lor impreuna cu nenea puiu de la bloc. Pentru ca nu in cazuri izolate sta miza, si ei stiu asta. Si pentru ca mai stiu ca daca gigelul si nenea puiu de la bloc mictioneaza pe credintele lor, inseamna ca ei nu si-au facut treaba suficient de bine. Sau suficient de publica...
Activistii sunt de recunoscut in fata ministerelor, primariilor si cladirilor publice, in marsuri pe strada, in piete (de cele mai multe ori ne-agro-alimentare), in flashmob-uri. Pierzandu-si vocea strigand. Racind iarna si facand insolatie vara. Paziti si filmati de aproape de jandarmi. In spatele gardurilor mici, mobile si albastre. Vi-i aduceti aminte? 80 de oameni de oameni cerand demisia lui Hunor pentru descarcarea de sarcina arheologica de la Rosia Montana. 30 desenand in fata Halei Matache. 100 aratand cartonasul rosu lui Basescu. 40 plimbandu-se spre casa lui Iliescu cu ocazia comemorarii mineriadelor. 70 in fata guvernului pentru ca un legiuitor s-a gandit sa-i boteze pe romi tigani, iar doua comisii ale Senatului au spus ca e ok de frica ca-si pierd electoratul rasist si neinformat.
La protestele legate de legea presei din Ungaria au iesit in strada cateva mii de participanti. In Romania, vreo 20. Cum ar fi daca data viitoare cand ii vedeti pe acesti exaltati ati sari gardul jandarmeriei si v-ati alatura si ati trage concluzia daca s-a schimbat sau nu ceva abia dupa aia? Macar incercati!
vezi tu, eu nu cred ca participarea nemijlocita la proteste publice, in strada, este o caracteristica sine qua non a activistului... nici exaltarea... insa participarea la procesele decizionale si entuziasmul pentru o tema specifica, da ;)
RăspundețiȘtergere