Sfarsitul asta de saptamana a avut loc ONG Fest 2011. In parcul IOR din Titan, pe langa coaiele statuii lui Alexandru Ioan Cuza (care arata cam ca Mircea cel Batran) se putea intra in locul in care vreo 150 de ONG-uri isi dadeau arama pe fata in sensul cel mai bun.
Publicul – bunicute cu nepotei si parinti pe role - s-a bucurat sa-si vada parcul atacat de niste dementi care se revolta la cum arata lumea asta si lupta pentru tot felul de cauze, de la informarea mamicilor despre drepturile lor, democratie, drepturile omului si mers pe munte (daca asta de pe urma e o cauza, eu nu m-am prins prea bine). Ateliere cat cuprinde. Dintre astea cele mai misto au fost romii cu mesteshukarii lor (Romano Cher a aratat iarasi cat de misto poate sa fie economia sociala), React care invatau oamenii sa recicleze hartie in cada proprie de la bloc si Ghizii care au montat un panou de catarat care a facut furori printre copii.
Spre bucuria unora dintre noi, hipsterii au lipsit aproape de tot. Un punct in plus pentru organizatori care prin stabilirea locului de desfasurare al evenimentului in IOR au reusit sa-l aproprie de beneficiarii organizatiilor si departe de sustinatorii lor care se manifesta exclusiv pe Facebook.
Punctul slab in organizare a fost punerea scenei de muzica si anunturi de discoteca sateasca chiar la rascrucea dintre aleile pe care erau asezate corturile. Muzica aleasa pe spranceana pentru o atmosfera ambientala fara basini dadea un aer usor de bazaar din Mangalia din anii ’90. Daca se mai si intampla sa ai cortul pe langa aceasta, trebuia sa ridici serios vocea in timp ce explicai vizitatorilor cam cu ce ocupa organizatia din care faci parte.
In prima seara Romano Butiq a rupt norma ca de obicei cu muzica lor gypsy punk. Si a rupt-o atat de bine incat jazzmanii care trebuiau sa urmeze dupa ei nu au putut decat sa apeleze la rasism ca sa nu se faca de ras muzical. Ei au spus ca nu canta dupa tigani. Acum vreo 40 si ceva de ani The Who spuneau ca nu canta dupa Hendrix. Mai multa onestitate.
Damian Draghici si-a uitat fusion-ul acasa si a urcat direct de la cortul unde promova asociatia din care face parte pe scena pentru niste lautaresti ca la Sarpele Rosu, o carciuma pe care regret ca nu am prins-o decat in mometul daramarii ei pentru a face loc unei cladiri mai noi (si mai P+n).
Dar cea mai misto surpriza muzicala au fost pustii de la Crossroad. La primul lor concert cu public, copiii (cel mai batran dintre ei avea 17 ani) au bagat un rock’n’roll ca la Rolling Stones acasa. Am incercat sa-i gasesc pe Facebook, dar n-am reusit. Partea misto e ca mai canta la Floor miercurea asta si apoi pe 28 septembrie. Pe ala sigur nu-l ratez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu